marți, 6 martie 2012

Valori si modele pentru copilul meu - o invitatie la analiza


Modul in care alegem sa ne implicam in cresterea si educatia celor mici poate fi conditionat de o serie de factori cum ar fi istoricul personal, modelul preluat din familie, disponibilitatea si daruirea pe care fiecare o poate oferi.
Starea de graviditate, venirea pe lume a primului copil sau nasterea unui nou membru al familiei, plecarea copilului din casa parinteasca, alte conditii ce solicita schimbarea modului de viata al adultilor (divort, starea de sanatate, situatia economica etc) sunt evenimente ce pot aparea oricand in viata unui adult. Descrise in literatura de specialitate (Brown & Harris) ca evenimente de viata cu un nivel ridicat de stres, aceste schimbari au un puternic impact in rutina cotidiana dar pot reprezenta in acelasi timp, o invitatie spre analiza si evaluarea rolului de parinte pentru fiecare dintre noi.
Ce transmitem?
Ereditatea – un dar pe care il putem aprecia si la care merita sa fim atenti! Ne putem mandri ca fetita noastra “a mostenit ochii verzi ai mamei” si “alura sportiva a tatalui” sau ca baietelul  “are nasul frumos ca al bunicii”. O parte din trasaturile noastre fizice sunt transmise ereditar la fel si predispozitia pentru anumite trasaturi psiho-comportamentale, temperamentale, fiziologice. Cunoscand particularitatile individuale si predispozitia pentru bolile transmise ereditar (diabet, afectiuni cardiace, etc) putem sa ne pregatim si sa prevenim, incurajand copilul sa-si formeze deprinderi pentru un stil de viata sanatos, de exemplu.
Cum educam?
 “Modelele pedagogice” din familie si “stilul de predare” al valorilor pe care le transmitem se reflecta si in modul in care copiii sunt pregatiti sa infrunte solicitarile vietii ca adult. Ca parinti, ne dorim sa ne crestem copiii in spiritul dreptatii, onestitatii, bunului-simt si putem transmite valori precum onoarea sau respectulul fata de ceilalti prin  povesti, discutii dar mai ales prin propriul nostru comportament ce va fi preluat ca model. Daca doar le pretindem sa fie cuminti dar noi oferim exemplul unui cuplu care se cearta zilnic si tipam la copil exista sanse mari sa nu ne asculte pentru ca urmeaza modelul pe care…noi il oferim. Si stilul parental (democratic, autoritar, permisiv sau indiferent) amprenteaza modul in care se construieste relatia parinte-copil si poate influenta viitorul copiilor.
Flexibilitate!
Pentru multi parinti primeaza interesul pentru latura educationala a copilului si stabilesc planuri si chiar profesia ideala prin prisma propriilor aspiratii.  In astfel de situatii se poate prelua un tipar rigid in care copilul isi pierde mai dregraba interesul pentru activitatea cu care nu rezoneaza.  Rolul parintilor este de a ghida, intr-o maniera pozitiva, pasii copilului in viata in general si de forma copiii increzatori si autonomi care pot alege singuri.
Sa ceri ajutor - un semn ca poti evolua spre starea de bine!
 Daca ereditatea ne este data atunci mediul si atmosfera din familie pot fi schimbate cand lucrurile nu functioneaza optim. Copiii au nevoie de stabilitate, sprijin, armonie si afectiune...pentru toate acestea uneori este nevoie de un efort suplimentar si ajutor extern (programe de sprijin pentru mamele singure, solicitarea serviciilor de consiliere in caz de divort, sprijin din partea autoritatilor sau fundatiilor in cazurile de violenta domestica).
Evaluari constante si atentie la cei dragi!
Resimtite in general ca fiind neplacute, evenimentele stresante ne pot ajuta in radiografierea relatiilor cu cei apropiati, copii, rude, prieteni colegi cu scopul de  a construi si schimba constructiv lucrurile.
Fiecare parinte este valoros si cel mai potrivit sa decida ce este mai bine pentru copilul lui! Util este sa fim conectati  activ la nevoile copiilor, sa oferim alternative si sa incercam sa ne bucuram impreuna cu copiii de fiecare perioada pe care o traverseaza.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu