marți, 8 noiembrie 2011

Negativismul la copii sau varsta lui NU


Ca parinti, cautam sa intelegem nevoile celor mici si sa alegem cele mai bune solutii care sa functioneze si sa ne multumeasca in efortul de a fi cat mai buni pentru copiii nostri.
Negativismul copiilor – provocare pentru parinti
O data cu depasirea varstei de 1 an, copii devin mai independenti, exploreaza mai mult mediul inconjurator, testeaza reactiile celor din jur, invata sa relationeze, se adapteaza permanent la solicitari. Este o perioada in care incepe procesul de cucerire a propriei identitati si de afirmare a competententelor in indeplinirea propriilor nevoi.
In jurul varstei de 2- 3 ani copiii pot deveni mai irascibili si predispusi a intra in opozitie cu adultii, pot refuza gestual sau verbal implicarea chiar si in activitati care inainte le placeau.  Pot fi incapatanati, le este dificil sa se hotarasca  sau se razgandesc repede, se pot infuria cand activitatea le este intrerupta sau cand parintii le interzic diferite actiuni. Desigur este o alta provocare a meseriei de parinte care poate fi depasita mai usor daca intelegem ca aceasta etapa este fireasca si normala in evolutia  unui copil care prin natura varstei poate fi prieten cu acel “NU’ epuizant pentru parinti.
Cum gestionam reactiile de tip negativist
Astepti cu calm pana se linisteste si te poate asculta. De multe ori sa ne purtam “ca si cum totul este OK” ajuta mai mult decat confruntarea inutila cu un copil de 2 ani jumate.
Distragerea atentiei si implicarea intr-o activitate placuta pot face minuni si este o tehnica ce poate fi aplicata oricand: la masa, in supermarket, in parc, in vizita.
De multe ori copiii spun NU pentru a testa limitele impuse. Copiii invata prin incercare – eroare si este important sa le oferim mediul, securizant desigur, in care sa actioneze si sa experimenteze.
Oferim alternative! Te imbraci cu hainuta verde sau cu paltonul albastru?  Mergem in parc sau la teatru? Mancam supa sau vrei spaghete? Etc.
Respecta si tu aceleasi reguli pe care incerci sa le impui si te astepti sa le accepte. Copii sunt conectati la parintii lor si invata prin imitatie, au calitatea de a detecta orice abatere a celorlati de la reguli si se simt incurajati atunci cand sunt tratati de adulti ca si egali. Explica-i de ce il rogi sa te lase sa faci anumite lucruri fara sa te intrerupa la cateva secunde; invata-l sa respecte timpul si persoanele din jur.
Nu interveniti prea mult…sigur este neplacut sa planga si sa arunce jucariile  intr-un magazin sau sa nu mai vrea sa plece de la locul de joaca dar fiecare copil are ritmul lui de a schimba o activitate cu alta  si  e benefic sa acordam un timp de pregatire inaintea mesei, parasirii locului de joaca, pregatirii pentru baie, strangerii jucariilor.
Refuza mancarea! Incurajati copilul sa se hraneasca singur sau oferiti o perioada alte preparate. Copiii mici isi schimba des preferintele si in cele mai multe cazuri oferirea sortimentelor diferite de mancare, schimbarea veselei sau incurajarea de a manca singuri schimba comportamentul nedorit.
Toata echipa trebuie sa respecte aceleasi reguli! Copiii au nevoie de stabilitate si este indicat ca toti membrii familiei, partenerul, bunicii, bona sau prietena care se ocupa de copil sa adere si sa respecte pe cat posibil rutina cu care este obisnuit copilul.
Auto-educare in transmiterea mesajelor pozitive. O data cu copiii cresc si parintii si niciodata nu e tarziu sa invete sa transmita mesaje pozitive. Expresii uzuale precum “nu este bine”, “nu ai facut ce ti-am zis”, “esti obraznic”, “esti rau”  ar putea fi inlocuite cu “imi place cand esti atent” ,  “ma bucur cand ma asculti”, “mi-a placut cum ti-ai strans jucariile” sau “mi-a placut ca te-ai linistit si ai fost cuminte in vizita la Andrei”.
Rolul de parinte te invata in primul rand ca trebuie sa ai rabdare, sa-ti asculti instinctul, sa faci totul cu multa iubire si sa acorzi timp.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu